Cum muți un site WordPress la alt furnizor, fără downtime

Ordinea corectă a pașilor

Migrarea are patru etape, iar prima greșeală pe care o fac oamenii e să înceapă cu ultima: schimbă DNS-ul înainte să existe ceva la destinație. Din acel moment, vizitatorii ajung pe un server gol.

• Faci un cont pe noul server și copiezi acolo fișierele și baza de date.
• Testezi site-ul pe noul server, fără să atingi DNS-ul.
• Sincronizezi din nou ce s-a schimbat între timp — comenzi noi, articole noi, comentarii.
• Schimbi DNS-ul. Abia acum vizitatorii încep să ajungă pe serverul nou.

Ce copiezi, concret

Un site WordPress are două componente: fișierele și baza de date. Fișierele includ WordPress-ul propriu-zis, temele, pluginurile și tot ce ai încărcat în „uploads”. Baza de date conține articolele, paginile, setările, utilizatorii și, dacă ai WooCommerce, comenzile și clienții.

Se copiază amândouă. Un backup doar cu fișiere e inutil, iar unul doar cu baza de date la fel.

Nu uita fișierul wp-config.php: acolo sunt datele de conectare la baza de date, și va trebui actualizat cu cele noi.

Cum testezi înainte de comutare

Ai nevoie să vezi site-ul pe noul server, dar cu domeniul încă îndreptat spre cel vechi. Există două metode.

Prima, cea curată: modifici fișierul hosts de pe calculatorul tău, ca doar tu să vezi domeniul îndreptat spre noul IP. Restul lumii vede în continuare serverul vechi. Așa testezi exact ce vor vedea vizitatorii, inclusiv linkurile interne.

A doua, mai simplă dar cu limitări: folosești un subdomeniu temporar. Merge pentru o verificare rapidă, dar WordPress are URL-ul scris în baza de date, deci unele linkuri și imagini vor apărea greșit. Nu te speria de asta — dispare după comutarea reală.

Emailurile sunt partea uitată

Aici se pierd cei mai mulți. Dacă ai căsuțe de email pe domeniu, ele nu se mută odată cu site-ul. Trebuie create pe noul server și, dacă vrei să păstrezi mesajele vechi, transferate separat.

Momentul critic e imediat după schimbarea DNS-ului: emailurile încep să vină la noul server, iar cele rămase pe cel vechi devin invizibile. De aceea se copiază înainte, nu după.

Dacă emailul e important pentru firma ta, discută pasul ăsta separat cu furnizorul, înainte de comandă. La firmele mici, emailul e serviciul, nu decorul.

Ce înseamnă „propagarea DNS”

Când schimbi serverele de nume, modificarea nu ajunge instant peste tot. Fiecare server DNS din lume ține răspunsul în memorie o perioadă, numită TTL. Până expiră, unii vizitatori merg la serverul vechi, alții la cel nou.

De aici vine sfatul practic: cu 24 de ore înainte de mutare, scazi TTL-ul la o valoare mică. Comutarea se face apoi în minute, nu în zile.

În perioada de tranziție, ambele servere trebuie să funcționeze. Nu anula contul vechi în ziua mutării — mai ține-l o săptămână.

Verificarea de după

După comutare, verifică lucrurile care se strică cel mai des: formularele de contact, certificatul SSL, imaginile din articole, linkurile permanente și, dacă ai magazin, un flux complet de comandă până la plată.

• Formularul de contact chiar trimite emailul?
• HTTPS funcționează, fără avertisment în browser?
• Imaginile se încarcă în toate articolele, nu doar pe prima pagină?
• Linkurile permanente duc unde trebuie, nu la 404?
• La magazin: o comandă de test trece până la confirmare?

Sau nu o faci tu

Toți pașii de mai sus îi poate face furnizorul nou, dacă oferă migrare gratuită. La noi o facem noi: ne dai accesul la furnizorul actual, copiem fișierele, baza de date și căsuțele de email, iar tu schimbi DNS-ul la final, când ai verificat că totul e în regulă.

Merită întrebat asta oriunde te muți. E diferența dintre o seară pierdută și un email de confirmare.